8. Durerea de dinți a fost tratată cu grăsime de capră.
Chiar și în cele mai vechi timpuri, oamenii știau să facă umpluturi dentare și proteze. Un dinte uman a fost găsit în Italia, cu semne de muncă dentară, avand o vechime de aproximativ 14.000 de ani.
Unele metode antice erau destul de neobișnuite. Avicenna a recomandat sa se dea pacientul cu un amestec de grăsime de capră, henbane și ceapă ca tratament dentar. Pliniu cel Bătrân a crezut că singura modalitate de a scăpa de durerea de dinți a fost să prinzi un broască la miezul nopții, să scuipi în gură și să spui cuvinte speciale de „vindecare”.
7. Mamele livrau bebelușii în picioare sau așezați pe crestetul lor.
În India antică, ei știau cum să schimbe poziția fătului în uter. Și în unele triburi africane , vindecătorii au reușit să efectueze o operație cezariană cu instrumentele lor primitive.
În perioada medievală, majoritatea cunoștințelor antice s-au pierdut, datorită influenței bisericii. Moașa era subdezvoltată și o mulțime de femei și nou-născuți au murit în timpul nașterii.
6. Au folosit extracte de ienupăr și mandragoră ca anestezie.
Strămoșii noștri au obținut rezultate excelente în chirurgie . În Mesopotamia antică, medicii foloseau alcool și opiu pentru a ajuta pacienții să nu simtă durere.
În Egiptul antic, au pregătit extracte din fructe de mandragore. În India și China, ienupărul, canabisul și aconitul au fost folosiți ca agenți anestezici. Este greu de spus cât de eficienți au fost.
5. Bolile cronice au fost tratate cu exerciții fizice și apă sfințită.
4. Aproape toate bolile au fost tratate cu sângerare.
Sângerarea a fost foarte populară în India și în țările arabe și a fost chiar menționată în documente din Grecia antică și Egipt.
Se credea că sângele conține „umori rele”, care trebuiau eliberate pentru a vindeca pacientul. În perioada medievală, frizerii au avut grijă de sângerare. A fost populara până în secolul al XIX-lea. Chiar și George Washington și-a vindecat amigdalita în acest fel, deși a murit după aceea.
3. Au folosit venin de șarpe și ierburi otrăvitoare.
Înainte de antibiotice, oamenii au încercat să lupte împotriva infecțiilor cu remedii pe bază de otrăvuri vegetale și veninuri de vipere. Oamenii de știință moderni au ajuns la concluzia că motivele acțiunilor lor antibacteriene erau micile proteine numite dezintegrine .
În Egiptul antic , ei foloseau canabis, opiu și henbane. În Evul Mediu, medicii adăugau șerpi uscați și scorpioni la poțiuni.
2. Au practicat trepanarea craniului.
Durerile de cap, epilepsia și alte tulburări psihologice obișnuiau să fie vindecate prin măsuri drastice: medicii au făcut găuri în craniul pacientului lor. Trepanarea este cea mai veche operație chirurgicală. Dovada a fost găsită și în rămășițele umane din epoca neolitică. Această metodă a fost foarte populară în civilizațiile antice americane, precum și în perioada Renașterii .
1. Clismă cu fum de tutun a fost un tratament foarte popular.
Problemele de digestie, somnolența, crampele stomacale și paraziții au fost toate tratate cu o clismă de fum de tutun , metodă adoptată de indienii nord-americani. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, au descoperit că tutunul conține nicotină otrăvitoare, iar aceste clisme au ieșit din modă.
